Data veche

Am observat azi ca e 22 sept. Si ma gandeam sa postez ceva sa fie simetric blogu. Ugolb cirtemis eif as avec zetsop as maednag am is. Tept 22 e ac iza tavresbo ma. Asa, acum trebuie sa fie destul de "simetric". Daca tot nu v-ati prins de ce fel de simetrie vorbesc, sau daca v-am bagat cu totul in ceata cu introducerea uitati-va la datele de postare a ultimelor posturi. Gata? Ok, sa trecem la treburi serioasem.

Anglia. Mai serios de atat nu ma pot gandi acuma. Serios rau de tot cand te cam plictisesti. Dar astept sa treaca vremea, sa se mai intample niste lucruri, sa imi mai raspunda lumea la mailuri, si apoi o sa se umple timpul de la sine cand o sa inceapa iar activitatiile din timpul liber. Pana incepe scrima, trupa de jazz si intalnirile cu diferitele cluburi (nici nu mai tin minte la cate m-am inscris azi) voi ramane doar eu cu bicicleta mea si locurile inca neexplorate de mine in Cambridge.

Curtirist

Curtirist. Substantiv comun. (Nu chiar asa de comun. Sa zicem ca eu l-am inventat, deci nu comun cu nimic.) Defineste o persoana care se trage pe cur. Literar sau nu. Cunoasteti sentimentul. Cand cine inventeaza scuze lamentabile pentru a scapa de un comision, de o obligatie, de un favor sau orice altceva. Sinonim cu a se trage pe fese (ca sa nu se simta urat cei ce sunt mai pudici). Substantiv compus din cuvintele cur+tirist (=ceva ce suna cu " a se trage" , pe cur sau nu, a nu se confunda cu tirist=sofer de camion). Cuvantul trebuie sa se deosebeasca cu prisosinta de cUltUrist, care ori e un turist cuul, ori e un tragator de cul-ulri (ce dracu or mai fi si alea, ceva cu care oricum faci muschi daca le/ii ridici). Tinenti minte cuvantul zilei: curtirist, folositi-l, raspanditi-l si ajutati limba romana sa ajunga cat mai urbana cu putinta.

Aduceti defibrilatorul, blogul asta aproape ca ii dus. Incarca la putere maxima si da-i! Ok, si-a revenit. In regula. Credeam ca a murit. Deja de o luna si ceva vreme nu mai daduse semne de viata. Bine ca l-am salvat.

Cum va spuneam am revenit. Nu de alta dar incepeau sa se adune iar ganduri si blocau iesirea. Dupa curatenia generala facuta cu macaroanele cu vazelina, a durat ceva pana cand s-a produs un nou abuteliaj. Deja deveneau prea multe prea deodata si trebuia sa fac ceva cu ele. Ceea ce m-a facut sa ma intorc aici si sa le descarc a fost replica unui prieten spusa ca o concluzie la o discutie lunga. O sa sune foarte nelalocul ei: In ziua de azi o serenada nu se mai face cu chitara, ci cu acceleratia de la motor. Nu vreau sa dezvolt. Va las pe voi sa deduceti discutia din care a provenit acest citat. Nu vreau sa va plictisesc iar cu ziduri de text. O las acuma.

Macaroane cu vazelina

De ce antena nu se lipeste cu mortar de afectiunea mercurului poligonat? Poate ca schema de alungire a diftongului nu se incadreaza in tipul de fisier anexat. Probabil ca numarul de cai-putere din spatele cutiei de gaz face ca tot spectacolul sa incapa pe o discheta. Atunci de ce ar vrea cineva sa bata roata int-un fes mai mare ca si rama politiei comunale? Nu are logica tot ce se invarte in jurul propriei axe. Nici macar titirezul calculat atent cu ajutorul pompelor funebre. Balcoanele inca rezista cauciucului rotit cu fortza noilor ecluze. Atat mai trebuie. La finat totul se va sechestra in vederea anularii propozitiilor schiate cu furtunul in dreptul markerului tomnatic... (Daca gasiti toate metaforele de aici sa-mi zicei si mie)

cartofi cubici

Postul asta i l-am promis lui Ina, asa ca uite-l:Care-i treaba, dom'le cu cartofii pai? Le zice asa numa ca sa ma enerveze pe mine? Cel care i-a inventat a stiut ca eu nu pot sa-i tai sa ca semene a "paie" sau mai stiu de la ce si-au luat numele? De ce nu pot fi cartofi cubici, la dracu?! Chiar daca ii curatz eu in stilul "mai putin econom cu coaja" si ies mai "cartofi de tip Picasso" , apoi taindu-i sa ajung in final cu bucati de cartofi ce reprezinta mai mult arta avangardista decat arta culinara, care-i problema? De ce tre sa faca toata lumea misto de mine ca nu mi-ai iesit cartofii "pai". Poate chiar asa i-am vrut. De ce trebuie sa fie totul standard in bucatarie? Unde ramane creativitatea? "Vai ce ma fac ca nu am esenta de vanilie sa pun la prajitura aia" Tanti, ai auzit de CREATIVITATE? Pune naibii ardei iute sau carne tocata sau mai-stiu-eu-ce icre de manciuria. S-a gandit vreodata cineva cum ar fi o prajitura cu boia? Nu, logic ca nu, ca nimeni nu a mers mai departe daca i-a lipsit un ingredient. Ok, sa revenim la "cartofii pai". Cine a spus ca au o dimensiune STAS, verificata prin ISO 9001:2009? Daca eu ii vreau in forma tetraedrica care-i faza?Da, da faceti misto acuma, dar lasa ca o sa vina vremea cand o sa am dreptate! Pana atunci merg sa ma mai antrenez la curatatul cartofilor.

Mi s-a pus pata pe PETA...

De ceva vreme mi s-a parut ca PETA este un pic cam prea exagerata. Inteleg ca vor sa faca o treaba buna cu salvatul animalelor. Dar dupa ce am citit articolul asta mi-am adancit parerea ca deja devin o secta de ciudati. Chiar atat de departe sa ajunga? Adica, ma rog, intelg daca militeaza pentru a opri belirea vulpiilor de vii pentru haine de blana, dar deaja asta ii destul de dezaxat. Trebuie sa inteleaga ca totusi exista o limita in ceea ce vor ei sa impuna. Nu putem trai intr-o lume in care animalele sa aiba aceleasi drepturi cu noi si sa facem o societate comuna. Nope. Si cu aruncatul de vopsele pe hainele de blana?!? Ce rost are? Oricum deja a fost omorat animalul pentru a se face din el haina. Practica asta mi se pare in cel mai rau caz o lipsa de respect complet non-caracteristica pentru politica de "salvare a animalelor". Adica faci sa fie pe degeaba viata care si-a dat-o animalul prin distrugerea unei haine de blana? Ar ajuta la ceva daca ar reusi sa fac asta cu toate hainele de blana care se produc in lume, dar... Ma rog, probabil au si ei fanatici printre randurile lor ca orice alta organizatie. Dar probabil are ceva legatura cu faptul ca isi are radacinile in America, locul unde cam toate societatie ce militeaza pentru una sau alta sunt cam duse la extrem. Ar mai fi multe de vorbit, dar va las pe voi sa cautati sa sa va formati o parere.

Drum bun

Deah, blog. Cui ii trebuie asa ceva? Mie nu. Oricum tot timpul ziceam ca asta ii pentru oameni dependenti de atentie sau care nu au curajul sa-si spuna punctul de vedere intr-o discutie la o bere. Sau care nu ies la discutii la bere. Sau care, atunci cand ies la bere, nu au parte de discutii ce merita o opinie. Sau pentru cei ce cred ca vor sa schimbe lumea cu cele cateva randuri pe care le scriu undeva intr-un colt al netului. Sau cei ce pur si simplu nu au altceva mai bun de facut. Eu nu. N-am nevoie. Is destul de auzit fara sa trebuiasca sa-mi public opinia. Oricum nu intereseaza pe nimeni. Asa-i? Ma rog, daca voi sunteti aici inseamna ca m-am inselat. Sa purcedem deci. Blog... Ok, da-i drumu si zi-ti ideiile ca doar de asta l-ai creat. Asteptam. N-ai ce sa zici? Pacat... ai pierdut timpul degeaba cu scrierea datelor si a parolelor si te-ai strofocat pe nimic sa gasesti un titlu. Inca odata ti-ai dat mailu degeaba. Inca o companie il are stocat bine la caldurica undeva. Super. Inteleg ca ii destul de utila treaba asta cu colectarea datelor dar nu ma incanta cu nimic. De cate nenumarate ori mi s-a trimis un link unde trebuia sa ajut un prieten cu un vot sau trebuia sa vad o poza sau o creatie a cuiva si m-au intampinat cu un ranjet malefic doua campuri cu nume simple: Login si Parola. (nu aia ce canta muzica populara si nici tipa cealalta din Spania) Normal ca nu aveam asa ceva ca doar de unde naiba sa ai conturi pe fiecare pagina de net. Asa ca singura optiunea era sa imi creez pe loc unul. Si vai ce a trecut lenea prin mine. Atatea date de dat, atatea campuri de completat, atatea alea si dincolo si mailu si inca odata si autentificare si asteptare de autentificare si apoi inca odata si in cele din urma indeplinirea scopului. Neah, mai bine nu, mai bine ma intorc la ce faceam mai devreme. Acuma parca imi imaginez ce gandesc unii: "Ia si la asta ce <> mai ii si el, nu are timp sa ajute pe cineva" sau "oai peste ce blog de lenes am dat". Fie. Da eu tot nu imi mai introduc datele undeva ca sa va raspund. Hopa, asta seamana deja cu un articol de blog. Grozav, m-am dus in jos. Acuma tre sa merg mai depatre cu altele ca doar m-o mancat sa scriu...

Motivatie de titlu

Recunosc ca nu ii cel mai inspirat titlu creat vreodata. Asta am putut sa fac in graba. Suna cam manelistic, stiu. La vremea cand l-am facut ma gandeam la expresia "put my two cents in". Presupun ca stiti ce inseamna, daca nu va invit la o partida de googălit. Stiu si ca nu ii cel mai original. Asta este. Trebuie sa ma obisnuiesc cu el acuma ca l-am botezat. Stiu iar ca pot sa-l schimb. Pana gasesc ceva mai bun va ramane asta